Ai născut. Vaginal, prin cezariană, la spital, acasă, cu epidurală sau cu un cor madrigal, nu contează. Nu există o naștere “mai naturală” sau “mai bună” decât alta. Ai născut. Toată lumea roiește în jurul bebelușului.
“Vai ce comoară! Ce-ți mai poți dori de la viață?” “Nu-i așa că e cea mai fericită zi din viața ta?” “Acum ești cu adevărat femeie. Ai devenit mama.” “Acum nu mai contează nimic în afară de mogâldeață. Eu am facut totul pentru copiii mei.”
Îți sună cunoscut? Genul acesta de afirmații plutesc în aer după ce naști. Tu te uiți la corpul tău tumefiat și la bebelușul tău care urlă de vreo oră. Încerci să-l privești cu adevărat și cumva îți este imposibil să înțelegi că este rezultatul efortului pe care l-a depus corpul tău mai bine de jumătate de an. Dintr-un motiv ascuns nu reușești sa te bucuri așa cum se așteaptă lumea. Te simți călcată de tren și te sperie faptul că nu simți mare iubire pentru bebelușul tău. Azi te uiți la el cu duioșie și admirație, mâine îți vine să fugi plângând din casă, oriunde altundeva. Încerci să-ți aduci aminte motivul pentru care ți-ai dorit să faci un copil. Azi ești absolut terifiată la gândul că poate ai făcut o greșeală, mâine nu lași pe nimeni să se atingă de copil, doar tu îl poți liniști. Astfel de sentimente și dispoziții contradictorii sunt absolut normale. Și totuși este greu să-ți accepți tristețea într-un moment atât de fericit.
Studiile spun că 80% dintre femei suferă de ceea ce specialiștii numesc baby blues sau tristețea nașterii. Deși e clar că schimbările hormonale au un rol imens în chestia asta, tot aceiași specialiști nu au reușit încă să se pună de acord asupra motivului apariției tristeții nașterii. Ei spun că poate fi și lipsa de somn, schimbarea rutinei zilnice, sau modul în care a decurs nașterea propriu-zisă. Nu e ciudat că femeile nasc de mii de ani și totuși, în ciuda medicinei avansate, nu am reușit să înțelegem ce se întâmplă cu noi după naștere?
Simptomele apar cam la 4-5 zile de la naștere și pot dura câteva săptămâni, de la câteva minute, la câteva ore bune pe zi. Acestea pot fi:
- iritabilitate
- anxietate
- oboseală extremă
- insomnie
- tristețe
- schimbări dese ori extreme de dispoziție
- dificultăți de concentrare
- furie
- ambivalență față de copil sau de noul statut de mamă
Chiar dacă prioritatea ta este bebelușul, trebuie să-ți pui întâi ție masca de oxigen, înainte de a te ocupa de oricine alcineva. Trebuie să ai grijă tu de tine, pentru că atunci când apare un bebeluș, s-ar putea ca nimeni din jurul tău să nu o poată face. Iată câteva idei:
1 Vorbește cu persoanele în care ai încredere despre ce simți. Dacă reacția este una negativă, care te blamează, care îți minimizează trăirile, schimbă persoana. Nu are voie nimeni să te judece pentru ceea ce simți.
2 Cere ajutor. Nu de la oricine, ci de la oameni pozitivi și blânzi (vezi punctul 1). Uneori chiar propriile noastre familii ne pot demoraliza fără să vrea. Poți apela și la o prietenă, la o vecină, sau chiar la serviciile unei persoane specializate, precum o moașă, o doulă sau o asistentă neo-nato. Poți face și o listă de cerințe mici și mari pe care s-o oferi oricărei persoane care vine să vadă bebelușul.
3 Nu te aștepta ca totul să decurgă perfect în primele luni după naștere. Dacă totul decurge perfect, atunci este perfect. Dar dacă nu, este absolut în ordine. Casa va fi ca după o tornadă. Tu vei fi zombie. Este de așteptat și nimeni nu are voie să judece.
4 Ai grijă la ce mănânci. Este normal să vrei să dai iama în prăjitura făcută de mama ta. Este normal să vrei să te îndopi cu tot ce ți-ai refuzat în timpul sarcinii. Dar anumite alimente îți sug energia aflată și așa la limită; altele nu te lasă să dormi. Pe cât posibil, lasă gătitul în seama altcuiva și alege fructe și legume proaspete, carbohidrați complecși și carne fără grăsime.
5 Ieși la aer cât de des posibil, cu sau fără bebeluș. În funcție de cât de mobilă ești după naștere te poți aventura la ture de cartier sau poți rămâne pe balcon sau în curte. Dar aerul curat este un medicament foarte bun, chiar dacă tu crezi că ți-ar fi mai bine în pat.
6 Fii sinceră cu tine. Dacă simptomele listate mai sus par să se înrăutățească, continuă mai mult de câteva săptămâni și simți că ai putea să-ți faci rău ție sau bebelușului, apelează la un doctor sau la o persoană apropiată. Se poate să fi dezvoltat o formă mai accentuată de depresie postnatală și asta nu trece de la sine.
