Atunci când copiii își fac aparția în viața ta, treci într-un alt ciclu al vieții de familie, în care nevoile personale și ale cuplului cad (pentru o perioadă) pe plan secund, iar prioritară devine creșterea și integrarea noilor membrii în familie.
Potrivit psihoterapeutului de familie Monica McGoldrick cele opt clicluri ale vieții de familie sunt experiențele în familia de origine, desprinderea de familia de origine, stadiul premarital, cuplul fără copii, familia cu copii mici, familia cu adolescenți, copiii deveniți adulți și vârsta a treia. O familie funcțională are flexibilitatea necesară de a trece cu bine de la un stadiu la altul, în timp ce familiile cu probleme sunt adesea blocate în stadii anterioare.
Din punct de vedere psihologic, orice trecere de la un stadiu da familie la altul implică o criză. Criza este generatoare de sentimente contradictorii, uneori conflicte, anxietate, nesiguranță, încercări, reveniri, dar și oportunități de creștere. Ca orice schimbare, are nevoie de timp să se instaleze, iar unele lucruri nu vor funcționa din prima, ci vor avea nevoie de ajustări pe parcurs.
Altfel spus, este firesc ca noul ciclu să aducă cu sine lucruri necunoscute și un nivel de stres mai ridicat. Face parte din schimbare. Modul în care vă veți putea adapta la ciclul vieții de familie cu copil mic ține însă și de cum ați parcurs etapa de părăsire a cuibului (separarea de familia de origine) sau dezvoltarea unui stil de viață împreună. În timp ce părăsirea cuibului nu înseamnă doar plecarea de acasă, ci separarea emoțională de părinți și intrarea în roluri de adult-adult în relație cu ei, stilul de viață împreună se construiește bazându-se pe negocierea clară așteptărilor partenerilor. Dacă aceaste treceri nu s-au produs, odată cu apariția propriilor copii, conflictele nerezolvate din trecut vor reapărea și îți va consuma o mare parte din resursele pe care îți doreștia cum să le aloci creșterii copiilor și construcției noii tale familii.
Ce putem face? Iată câteva repere care îți pot fi de folos:
1. Așteptări
Trebuie să negociem deschis așteptările, de la împărțirea sarcinilor la stabilirea granițelor. Gândește-te cum ți-ar plăcea să fie familia ta, cât mai concret. Deși multe lucruri ți se pot părea implicte, ele nu sunt (în mare parte) decât rezultatul educației primite. Se întâmplă deseori ca partenerii să nu vadă la fel lucrurile, dar să nu negocieze deschis tabloul așteptat de frică că diferențele de opinie ar genera conflicte prea mari. Ei înlocuiesc discuția cu un foc mocnit, care poate să izbucnească oricând, din orice.
Odată cu apariția opiilor va deveni și mai important să ne aliniem clar așteptările: cum ne implicăm în creșterea și educația copiilor, cum ne împărțim treburile administrative și casnice, cum gestionăm resursele financiare, cum ne petrecem timpul liber. Care este timpul dedicat familiei și care va fi timpul vostru, separat? Ce așteptări am acum, în acest cliclu al vieții, de la tine, ca partener de viață? Dar ca mamă/tată al copiilor?
2. Reguli
Copiii, spre deosebire de mulți adulți, au nevoie de reguli, așa că și viața de familie va avea nevoie de mai multe reguli ca până acum. Nu există un set de reguli general valabil pentru toate familiile, nici etice, nici funcționale, nici sentimentale și poate nu ești neapărat adeptul lucrurilor stricte, dar un pic de structură te va ajuta să faci față mai bine stresului generat de un nou început.
Care sunt regulile familiei voastre, acum? Unele familii preferă ca weekendurile să fie dedicate exclusiv familiei, în altele cuplul își dorește măcar o seară pe săptămână singuri, sau să fie casa mereu plină de prieteni. Există familii în care bunicii pot veni oricând, în care sărbătorile sunt petrecute tot timpul la părinți, precum și familii în care timpul liber este folosit pentru vacanțe. Există familii în care se negociază orice și familii în care există responsabili pentru decizii. Oricum ar funcționa treaba la voi, este cert este că așteptările și regulile merg mână în mână și că sunt necesare pentru o bună funcționare a familiei și pentru conservarea energiei. Nu există un cod al normalității, dar ar trebui să ne creăm noi un cod agreat care ne poate scuti de discuții interminabile sau nemulțumiri constante.
3. Granițe
Când vorbim de granițe o facem adesea cu gândul la relația cu familia extinsă. În prima fază a asumării noului rol de părinți, va trebui să ne gândim și să discutăm și depspre rolul bunicilor – de la rolul familiei extinse în noua structură, la suport sau program de vizite. Vei primi suport de la părinți, socri? Dacă da, cu ce te vor ajuta ei mai precis?
Poate că veți decide ca în primele luni mama se va dedica total bebelușului și absorbției noii identități, iar sarcinile administrative (curățenie, mâncare, platit facturi, spalat rufe) să revină soțului și familiei extinse. Poate veți vrea să apelați la ajutor extern plătit de tip bonă sau menajeră. Însă dacă vă doriți ca familia extinsă să vă ajute la început cu mâncarea, treburile casnice sau cu orice altceva, este bine să le aduceți la cunoaștere acest lucru. Fiecare se raportează la propria istorie, experiență și așteptări, așa că nu vă așteptați ca ceea ce considerați voi că trebuie să se întâmple să fie implicit.
În anumite cazuri, cuplurile preferă să se descurce fără ajutor o perioadă și să își găsească propriul ritm. În alte cazuri, ajutorul din partea familiei extinse este foarte important. Contează însă ca aceste lucruri să fie discutate și agreate în familie și comunicate familiei extinse.
4. Flexibilitate
Fiți flexibili atunci când realitatea contrazice așteptările. Respectarea regulilor agreate vă va ajuta să vă simțiți o echipă în momentele dificile, dar în același timp țineți cont de faptul că și regulile se vor schimba, cum și noi, ca indivizi suntem într-o continuă schimbare. Cum spune psihoterapeutul de familie Virginia Satir, schimbarea face parte din noi, e firesc să ne adresăm întrebări despre cine suntem și cine vrem să fim. „Toate ființele umane sunt într-un proces continuu de deplasare și schimbare. Suntem complet alte persoane la cinci, șaisprezece și optzeci de ani. Diferențele acestea sunt date și de experiență: o femeie care încă nu are copii este diferită de una care este deja mamă. Având în vedere acest proces continuu de schimbare, vă sugerez să fim și într-un proces continuu de descoperire a cine suntem. Putem numi acest proces programul nostru de actualizare” (Virginia Satir, Terapia de familie).
Roxana Grigorean-Ștefan – psiholog și psihoterapeut, pasionată de rolul pe care il joacă familia în devenirea noastră, de traume individuale și trans-generationale, maternologie și atașament, tipare de comunicare și relaționare. Odată cu rolul de mamă, interesată și mai mult transformările prin care trecem individual și la nivel de familie, a ramas aproape de comunitatea de mame pentru a le susține în asumarea noului rol. O preocupă sănătatea individuală, familială și organizatională, susține schimbarea pe plan individual și la nivel de societate și a coordonat proiecte de comunicare, educație și responsabilitate socială. E scriitor de gânduri și idei pe www.selftalks.ro.
