Minte & Suflet

Anxietatea maternă – când frica devine blocaj

Dacă e să rămâi cu doar câteva lucruri despre începuturile vieții de mamă, ține minte trei idei:

  1. Te vei panica.
  2. Nu te va putea opri nimeni.
  3. Există lucruri pe car ele poți face pentru a-ți fi mai ușor.

Anxietatea și frica

Anxietatea este o stare care vine la pachet cu un sentiment general de neliniște, cu gânduri multe despre pericole anticipate și care are efecte fizice observabile. Dacă frica este răspunsul la o amenințare directă și iminentă, care dispare odată cu dispariția pericolului, anxietatea e o stare mai difuză, care ține de un pericol pe care doar îl anticipăm. Deseori îi putem găsi o multitudine de justificări aparente, dar la o examinare mai atentă, starea de axietate există independent de acestea.

La fel ca în cazul tristeței/depresiei postpartum, e important să afli dacă ceea ce simți este o consecință firească a schimbarilor desprinse din începuturile maternității, sau dacă e o ruptură mai severă care te împiedică să-ți trăiești viața, să continui să crești și să te schimbi odată cu noul rol.

Câtă anxietate e prea multă anxietate?

În principiu, răspunsul este: fix atât cât poți duce fără ca ea să-ți afecteze calitatea vieții. Iar asta înseamnă lucruri diferite pentru femei diferite.  

Este absolut firesc să ai o mulțime de frici legate de capacitatea ta de a avea grijă de o ființă umană total lipsită de apărare, mai ales dacă până în momentul în care ai ramas însărcinată cea mai mare responsabilitate a vieții tale fusese să ții în viață o plantă sau un animal.

Fricile unei proaspete mame sunt firești și pot umple volume întregi. Ele au de-a face, printre altele, cu bebelușul și sănătatea sa fizică și psihică, cu schimbarile din viața ei și a familiei/cuplului, cu schimbările fizice din sarcină și după naștere, cu relațiile cu prietenii și cu familia extinsă. De asemenea, în cazul în care n-ai avut o copilărie perfectă (adică nu ești personaj de poveste), este de așteptat să-ți fie teamă că vei repeta greșelile părinților tăi sau că tu însăți vei greși iremediabil față de copii.

Partea bună este că, odată cu trecerea timpului este de așteptat ca temerile și gândurile încărcate de anxietate să înceapă să scadă atât în cantitate, cât și în intensitate; lent, uneori enervant de lent, dar totuși vizibil.

Când cerem ajutor?

Oricând, mereu, la orice oră din zi și din noapte. Indiferent cât de absurdă ți se pare întrebarea care nu-ți permite să dormi, este important să o rostești cu voce tare cuiva de încredere, deoarece chiar dacă nu-ți va rezolva problema, te-ar putea ajuta ascultându-te sau îndrumându-te către altcineva sau altceva care să-ți ofere un răspuns. De aceea este esențial să ai in jurul tău atât experți (moașa, pediatrul, consultantul în alăptare, etc.), cât și alti părinți sau prieteni care să te sprijine fără să te judece. Nu-ți face griji că-i deranjezi, lasă-i pe ei să aibă grijă de propriile limite.

Cand devine multul prea mult?

Dacă ceea ce simți este foarte intens și disproporționat față de stilul tău de viață, și mai ales dacă impactul asupra vieții tale de zi cu zi este unul major, atunci este posibil să suferi de o tulburare de anxietate și să ai nevoie de ajutor specializat (de obicei de la un psihoterapeut sau psihiatru). Poți avea simptome precum:

  • Atacuri de panică
  • Frică intensă de a-ți pierde controlul sau de a înnebuni
  • Frică intensă de moarte (a ta sau a cuiva apropiat)
  • Dificultatea de a-ți controla gândurile (ai aceleași gânduri în continuu sau nu te poți concentra pe doar un lucru)
  • O stare fizică de agitație (ca și cum ai fi băut prea multă cafea)
  • Tensiune musculară, dar nu din cauza pozițiilor incomode în care hrănești sau adormi bebelușul
  • Incapacitatea de a adormi sau de a menține un somn neîntrerupt, chiar dacă ești foarte obosită, chiar dacă bebelușul doarme sau este în siguranță cu un alt adult
  • Lipsa poftei de mâncare sau mâncat excesiv, pe fond nervos
  • Iritabilitate

Atât în cazul temerilor firești ale unei proaspete mame, cât și în cazul unei posibile tulburări de anxietate, mesajele de tip “Nu te mai stresa!” “De ce pui răul în față? Fii mai optimistă!” “Stai liniștită!” “Esti absurdă/irațională/exagerată!”, si preferata mea: “Nu te mai stresa, că te simte copilul!” sunt total inutile și dăunătoare. Indiferent dacă ți le spui singură sau le primești cadou din partea celorlalți.

În locul lor, adu-ți aminte că ceea ce simți este normal, si chiar dacă nu e normalul tău, este în orice caz o stare pe care nu o poți controla cu mintea sau cu argumente raționale și care nu va dispărea prin magie dacă te cerți sau te critici. Fii sinceră cu tine și încearcă să obții lucrul de care are nevoie mintea sau corpul tău.

Marina Brunke este psihoterapeut certificat în analiză tranzacțională (CTA-P). Practică de 11 ani psihoterapie individuală şi de cuplu. Timp de 4 ani a consiliat şi instruit copii, părinți şi profesori în cadrul mai multor instituții de învățământ alternativ.

Despre autor

Claudia Liute Byrne

Lasă un comentariu